Magicianul - John Fowles

Am obținut [...] iluzia pretențioasă de a fi poet. Nimic nu era mai puțin poetic decât plictisul pe care-l aveam când mă gândeam la existență în general și la modul de a mi-o câștiga. Eram prea necopt ca să știu că cinismul de orice fel este o mască pentru neputința de adaptare - pe scurt, un fel de impotență și că a disprețui orice fel de efort este cel mai mare efort.

Oare a fi liber era o poză sau și adevărul despre ea ?

Atunci, pentru prima oară în viață, am făcut dragoste cu o femeie plângând.

Trupurile de piatră pe un pat au devenit mormânt, temători până la durere să spunem ceea ce gândim.

Orice întâmplare, indiferent cât de măruntă, [...] căpăta valoare nemăsurată, fiind izolată, încadrată și amplificată de propria singularitate.

Un alt sistem pe care societatea îl aplică pentru a controlahazardul şi pentru a opri sclavii de a se folosi de libertatea de opţine este să le spună c trecutul este mai nobil decât prezentul.

Un anumit tip de individ se implică în societate fără să realizeze aceasta, celălalt controlează societatea. Primul este o rotiță, un dispozitiv, al doilea este inginerul, automobilistul. Cel care s-a exclus nu are decât propria iscusință de a-și exprima dezlegarea dintre propria existență și sentimentul deșertăciunii. [...] Sentimentul deșertăciunii, mai greu de suportat decât bine cunoscuta solitudine fizică și existențială, o stare metafizică de om abandonat în pustiu. Se manifestă aproape cu concretețea tuberculozei sau a cancerului.

Cânta sălbatic, cu toată forța glasului neinhibat, ceva amelodic în ritm musulman, imaterial, sunet legat de loc, nu de om. [...] Acum suna intens, misterios, izvorând dintr-o singurătate și o suferință care o făcea pe a mea măruntă și absurdă.

Mă uitam la smângălelile neglijente, amețite, și simțeaam disperarea omului de rând și infernala, necesara alinare a geniului de la normalitate. Un om care te tapează de zece franci, care se duce acasă și pictează ceea ce cândva va valora zece milioane.

A fi altfel nu înseamnă a fi lipsit de satisfacții.

În viaţa fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să ştii să te accepţi. Este momentul în care eşti ceea ce eşti, totodată ceea ce vei fi. Eşti încă în devenire, neîmplinit. Iar dacă nu-ţi dai seama de momentul de maximă intensitate, vei fi ca majoritatea oamenilor. Puţini identifică momentul şi acţionează în consecinţă.

Ea se vedea îngerul meu salvator, când eu doream să fie îngerul iertării mele.

Dragostea este misterul între doi oameni, nu asemănarea între ei.

Ne iubeam, dar eram înlănţuiţi de pereţi opuşi, ne aflam faţă în faţă pentru eternitate, fără a ne putea atinge.

Sigur ca orice bărbat, am încercat să o înduplec să-mi dea speranţă că mă va aştepta, că nu mă va judeca prea pripit. Dar m-a oprit cu o privire. Nu o s-o uit niciodată. Aproape că mă ura. Ura de pe faţa ei [...] schimba total ordinea naturală a lucrurilor. [...] Două feţe tinere, brusc îmbătrânite, stând faţă în faţă. Există momente care rămân după ce toate celelalte, zgomote, obiecte, acea stradă urâtă au dispărut în colb şi uitare. Două feţe albe. Mirosul de liliac. Întunericul abisal.

Zâmbetul straniu spunea că dacă spunea aveam noi doi un secret, aceasta era iluzia noastră. [...] Expresia gurii, calmă şi amuzată, era enigmatică şi dezvăluitoare, totodată propunea şi nega prefăcătoria.

Trebuia să o cunosc pe această tânără cu figură de nord-europeană, inteligentă, amuzantă şi extrem de atrăgătoare. Doream să ştiu ce făcea în Phraxos, de unde venea, realitatea ascunsă de mister.

Evenimentele din timpul celor două zile dispăreau, intrau într-un sertar, ca visele. Totuşi, am avut atunci, mergând, un sentiment nemaipomenit de ciudat, ajutat de ora matinală, de absoluta singurătate şi de tot ce se întâmplase, sentimentul că pătrunsesem în lumea miturilor - o experienţă care fizic dădea senzaţia, moment de moment, de a fu fist în acelaşi timp tânăr şi dintotdeauna. [...] Nu era un sentiment literar, ci un sentiment misterios, prezent şi concret, de entuziasm, de a fi în situaţia în care orice se poate întâmpla. Ca şi cum lumea fusese reinventată în aceste ulitme trei zile numai pentru mine.